E o muritoare neomisă,
Are și bune și rele,
Are și soare și stele,
E și amplă și concisă.

În sfera ei nemărginită,
Îi căutăm des vama,
Deși e cert neprihănită,
Ne ține la tâmplă arma.

Aș vrea odată să-i vorbesc,
Să-i fie clară cinstea mea,
Că mă mai târăsc prin ea,
Doar ca să iubesc.

Dar...n-are nici o vină,
Degeaba mă și răzbun,
Că somnul nu-mi mai alină,
Zilele din drum.

Rămâne și ea în mister,
Cu celelalte lucruri multe,
Noi prin cer, ea prin eter,
De bătrâneți vom prinde cute.