În mintea mea timpul m-a construit
Oraș cu străzi și bulevarde
Și mulți profesori m-au împodobit
Cu monumente de cultură și stindarde.
Sunt chiriaș al epocii stăpâne
Care zidește-ntruna cu elan
Și în periferia mea vrea să-mi dărâme
Ce-am construit fără să am un plan.
Sub urbea mea am lespezi freudiene
Lăsate de străbuni necunoscuți
S-atârn mai greu în gravitații indigene
Când sunt Sisif în anii mohorâți.
Am multe străzi ce-mi sunt necunoscute
Și-s un turist in eul meu, cu bani,
Dar ziua trece atât de iute
N-am timp de cartiere cu golani.
Acoperit sub lava epocii caduce
Orașul meu din spirit va muri
Doar un seism divin l-ar readuce
Chip fără om menit a se jertfi.
Știindu-i soarta care-ascunde disperarea
Înghit minute și m-adun scăzând
În citadela apărată cu uitarea
Strămoșilor care privesc râzând.