Un grohăit bizar,
într-o lacrimă a dimineții de toamnă

m-am trezit speriat...

a fost un suspin, am spus încurajator

cu o seară în urmă la un local, splendoare
în iarbă, local domestic, cu amici, chelnerițe
țapi de bere, mici, muzică, dans, amestec
cerealele și m-am îmbătat ca...

aburii alcoolului mai vorbesc înca și dimineata

și de la ei, am aflat că așa a început totul...

dar presimțiri dubioase aveam, mai demult

creștin cu educație cu familia duminică de
duminică la slujbe religioase

de mic copil

de la o vreme doar parada modei îmi mai plăcea
la biserică, admiram ținuta de vara a domnișoarelor
blonde

plecam la biserică și ajungeam la birt

prieteni de prieteni și fest

la început nu m-am dumirit

am început cu mâncare răsturnată , cu zgomot
și dormit îmbrăcat, chiuveta era sparta și
curgea, nu mai aveam nevoie de ea...

dimineți fără tabieturi

cu prietenii în fum, adunați adhoc și-n ambuscade
până târziu în noapte...

ce viață romantică și dezmăț!

familia omenoasă pâna atunci, m-a abandonat
și serviciul m-a abandonat
am vândut mașina și iar aveam prieteni
și chefuri și rapsodii

după o vreme nimeni, nimic
m-au abandonat

nu mai aveam bani, casă, mașină
și miroseam...

să-mi caut singur de mâncare?

să dorm sub pod și sub conducte?

m-am sălbăticit și grohăi singur.