Închide ușa, lasă câinii-afară
E timpul nostru, suntem egoiști
Știi că exist și eu știu că exiști
Ce mai contează ceasul, bunăoară?

Tu toarnă vinul, eu aprind o lampă
Mai lasă-mă să mai oficiez
În merele acestea simt un crez
Al dragostei surprinse într-o stampă.

Se face drum precum se face noapte
Prin frica noastră de sărut nebună
Ce spaimă dulce punem împreună,
În gustul ăsta sfânt de mere coapte.

Doar lampa mai rămâne-o vreme trează
Ca un precis și tainic martor mut
Mă împrimăvărez când te sărut
Și păpădii prin somn mă-ngenunchează.