Un car cu boi trece prin crâng
Cu mersul lui domol și greu,
Și-n scârțâitul lui, mereu,
Se-aud durerile ce plâng.

A fost condus dibaci, sau prost,
Când sus la deal, când rostogol,
Dar carul plin, sau foarte gol
Speranțe tuturor a fost.

Prin praf, zăpadă, sau noroi,
El a lăsat mereu un semn,
Întâmpinând în mersu-i demn
Un cald popor plin de nevoi.

Ajuns la furca unui drum,
S-ar duce hăis, sau poate cea,
Dar nu-i pe capră nimenea
Capabil să-l cârmeasc-acum.


05 Martie 2009