A fost să fie trei, o cifră-a mea,
Pe care n-am putut s-o contrazic...
Și toate s-au făcut cum a vrut ea,
Mereu fiind obligat să mă ridic.

Mi-a pus însemnul de coincidență
Cu toate ce-au urmat în urma ei,
Și-s tot mereu presat cu indecență
De înțelesul dur al cifrei trei.

Când toate ar fi fost să se întâmple
Așa a fost și totul s-a-ntâmplat,
Resimt un ger năpraznic drept în tâmple
Și sensul vieții parcă demolat.

Și mi-a tot pus condiții absolute
Să am în toate un real temei,
Trimis mereu pe drumuri abătute
De-ntortocheatul semn al cifrei trei.

Chiar dacă aș fi vrut să spun vreodată
Că altceva în viață e normal,
Mereu mi-a fost ideea retezată
Asociindu-mi un obstacol ideal.

Reconturând urmări controversate
Prin hotărâri servite de lachei,
Mi-a arătat detalii relevate
De sensul rezultant al cifrei trei.

Dar orice-ar fi mă simt chiar eu dovadă
Că-mi definește viața o triadă:
Aduc mereu o teză-n antiteză
Să întregesc realul prin sinteză.
15.01.09