m-am dus ca la farmacie...
pe rețeta mea scria „iubire”...
dar el mi-a spus: nu avem!
te vei sacrifica pentru familie!
ăsta o să fie sfârșitul meu?
să-mi tai aripile și să mă ascund,
să-mi iau visele și să le vând?
să mă arunc? da... totul să semene
cu o viață de robot...
știu... roboții nu fac dragoste!
ei nu privesc cerul...
nu aleargă după speranțe!
ei nu înțeleg rostul mângâierii...
pentru că nu au suflet! nu au suflet!
o să îmi fie greu, dar nu imposibil
să trăiesc fără medicamentul dulce.
și voi inventa fiecare anotimp,
fiecare pas, fiecare alunecare...
voi crede în nebunia lui Einstein.
„să faci același lucru de mai multe ori
și să aștepți rezultate diferite”.

12 aprilie 2009, 13:15