atent la albă tâmplă
între mine și cuvânt a plecat
singurătatea
în semicercul zâmbetului din tăceri
adun misterul unui poem
în fulgeratele secunde
din rămasu-mi spațial
neștiut decât de Tine
Doamne
într-un colț din pântecul luminii
mi-am așezat privirea împietrită
către o sfântă icoană
din pereții cuvântului
scriu alt poem
Doamne
bătrâna frunte se ridică spre Tine
în ceasul Ajunului de Paște
lângă Tine Doamne nu sunt pustiu
sunt o sămânță a unui cuvânt
ce-i un poem acum
mâine… gând
într-o carte.