o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte

flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă

pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii


ochiul demn plânge