Neteda ca-n palma,
linia vietii mele e o sirma de circ
intinsa peste hauri.
Echilibrul meu accidental este deci
o consecinta a aripilor nevazute
din dotare.

In materie de certitudini, axa timpului e tot ce mi s-a dat
(Si era inceputa deja).
N-am sprijin nici pe ea, alunec spre inainte,
si toata lumea pare ca intelege de ce.

Particip prin nastere
la o conspiratie a mortii.
Nimeni nu stie cit de drept
pasesc, rasucindu-ma spre inauntru.

Ochii vad numai ce le cere amintirea.
Pieptul se deschide numai sfichiuit de frumusete.
Am o busola in inima, dar magnetul nu functioneaza acolo.
Ciudat. Spatiul dintre curburile de os
nu pare stabatut de nici un fel de linii de cimp.

Plec acum acasa si imi iau batrina intrebare la pachet.
Tot eu o voi desface in atomi
si miine.