A bătut viața la usă
Tristețe de lut, eretică, arsă pe rug și
rugată

La ușa unei cărți cu povești de adormit
Copiii, copilul de mine
A adormit, iar sfârsitul
Cu lacrimi albastre, de mări nevisate
De alții, de viață

Se plânge
Cântarea
Din mine, bătrânul
Matroz
Și când credeam că mi-e bine
La ușă, și bate, să spargă să mor
O poveste, arsă pe rug si rugată
De mări nevisate de alții