Văzut-am o mlădiță într-o vie,
Cum se-ntindea sub razele de soare.
Călătorea prin ea cu frenezie,
Esența ce-o făcea să crească mare.

Ciorchinele, doar o inflorescență,
Stătea buimac, privind a lumii taină.
Își ascundea fragila inocență,
Sub frunza ce fusese Evei haină.

O rază de lumină îl dezmiardă,
Căldură aducându-i de la soare,
Printre povești ce vrea să nu se piardă
Și-apoi să le preschimbe în licoare.

- Prinde în bob, când se revarsă zorii,
Prin seve și prin picurii de rouă,
Din lume adunatele istorii,
Ce le aduc, să le înveți când plouă !

Când te-mplinești și-ți va veni sorocul
Să te ascunzi sub doage parfumate,
Nuntașilor să le vădești norocul,
De viață lungă și belșug în toate.”