O flacără, ce am aprins, păleste
Din ceara dulce, lacrimi de opal…
În flacăra cea vie, vlaga se-ofileste
Cu visuri arse, smirnă si santal…
Altar nebun, cu jarul cît e zarea,
Mă rog, fanatic, la scânteie,
Aprinde, iarăsi, alinarea,
Și oi sufla, să te aprind, femeie!!
Femeia mea, o flacără domoală,
Te-oi ține, cât mi-o fi puterea
Și ars de foc, în palma goală,
M-oi bucura, din nou, să simt durerea…