Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața ?
Totul a fost planificat, timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios .. ce mai aștept ?
Să fug la Histria !?
Unde... ziduri albe prăbușite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
Cu cimentul și chirpicul?
Unde picioarele elefanților sunt suporți de sticlă și lemn
În temple bine măsurate,
Și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu,
De unde bine văd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră,
Iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule,
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
Un tot... zero, unu, zero, unu, unu, zero
Ca într-o cartelă matematică, este peren.
Numai prieteniile se duc... și vin .... Și iubirea!