Un vultur imperial clocea șapte dealuri
să scotă pui pentru Roma bătută de îndoială.
Era o nedumerire că înghețase limbile cailor.
Îngerii coborâseră norii pe schiuri printre soldați
să le întindă o pană de ajutor din aripile lor moi.
– Alea iacta est! 1) tună Cezar
năpustindu-se cu capul berbece
în mâinile senatorilor săi, hotărât să treacă
Rubiconul pe un fir de păinajen,
că de atâta tensiune pocniseră dealurile,
se rupseseră digurile sacrosante
și se porni o ploaie de poeți
care se și înfățișară împăratului ca ciupercile rumene,
bune de ciulama imperială.
– Acta, non verba! 2) fulgeră Cezar,
la care po-e-ții s-au și repezit la îngeri
să-i devasteze de pene,
încât incendiind aerul nopții,
într-o învălmășeală de nedescris,
înstelații comandanți
ca și neînstelații trăpăduși,
care pe unde apucau
au scris cele mai reușite poeme
pentru ROMA v i c t o r i o a s ă.

Un cercetător trăznit, mai dinspre noi,
vroind să clarifice toată povestea,
a-ncurcat prețioasele file
și citind invers numele celebrei capitale
a găsit, în fine,
cheia misteriosului A M O R.

--------------------------------------------------------
1) Maxima aparține lui Cezar și e prilejuită de trecerea Rubiconului (49 î.Cr.). Potrivit legilor Republicii, nici unui comandant roman, aflat în fruntea armatei, nu-i era admisă trecerea acestui râu, care despărțea provincia Galia Cisalpină de Italia. Expresia indică o decizie îndrăzneață, hotărâtoare, care ar trebui să se ia după îndelungi ezitări. Numai că, o dată luată, hotărârea trage totul după ea, ca o avalanșă…
2) (latină): "Fapte, nu vorbe!"