M-au atins diminețile sub coastă, femeie
și de fiecare dată când mă trezesc
mă doare câte una.

Nu știu de ce
de parcă tu ai avea
ceva ce-mi aparține

și fugi cu ea prin lume
trezind inspirație
la fiecare poezie.

Încă te mai caut prin grădină
și merele ăstea crude
nu-mi dau pace.

Te strecori în așternut
ca un șarpe
încolăcit pe coapsă,

ca o lipitoare
ce vrea să sugă
tot din mine.

Grăbită ești, ca fata la măritiș
și nu vrei să aștepți
semnul Tatălui meu.

Vom plătii
toată viața
pentru aceste păcate.