O stare lungă cât un drum tras de
Cornute, cai și corcituri…
Starea mi se pretinde stingheră
În timp ce-mi caut litera pe frontieră.
Mă lupt cu mine ca și omul cu îngerul lui Dumnezeu,
Mă lupt, mă rup de hârtie…

O stare lungă cât un drum tras de
Cornute, cai și corcituri…
Pânza freatică de frunze uscate
Se îmbălsămează în mirosul pădurii
De care mi-e atât de dor
De care mi-e atât de dor

Nu zboară, nu se precipită nici un strop de liniște
Pe aceasta hârtie cu stare… de dor
Cu stare hiper-citadină.

Nu vă mai scriu povești…
Poate-altădată…