Pe treptele minciunii orice clipă
Pare un secol de prisos.
Lângă o margine putredă de somieră
Toate gândurile îți merg agale.
Sufletul tău devine se pare arțăgos
Iar privirea-ți alunecă spre o scrumieră.

Ai vrea să fii măcar un fum
Pentru omenire și atât.
Visul tau insă prea disperat
Aleargă și se face scrum.
O primă treaptă doar cu toane
În care minciuna devine o amică,
ÃŽti face sufletul nu prea curat,
Și fals te închini pe la icoane.

O altă treaptă mult mai sumbră
Face semn cu o geană prea falsă.
Ești prins de ea cu mult dispreț
Cu sufletul și capul doar la umbră.
Când inima de gânduri este arsă
Minciuna te salută căci are preț.

De sari peste aceste trepte
Vă spun clar:este doar utopie.
În viață sfaturile mult prea drepte
Sunt cocoșate de atâta măgărie.