arterele rămân carnivore
tot primitivă li-e vrerea
cu alte cuvinte sunt și eu om
poetul este un om
antisentimentală mă vor ,să nu stânjenesc
să scormonesc portmonee,tarife
zilnice(le mai spun afișele
tragediei:"înțelege-te singură")
-iată flerul câtorva insomnii de jăratic
și de ce nu suspine?!
când ațipesc întrebările
în javra de trup repetent
mă destind între cine știe ce drumuri
în fapt mă sacrific
jalnic mânuită de împrejurări
am curajul suprem să calc
pe sufletu-mi incandescent
mă rog sa rămân totuși cât mai terestră
din dureri și contraste mă umanizez
mă vindec de orice orgolii
suntem în stare de-o viață frumoasă
chiar dacă am murit
astăzi trăiesc mai departe
mă spăl în ape mai limpezi
mai adăpostită,mai puternică-n
știința de sine...