de o bucată de vreme încoace
am început să locuiesc
într-un pește imens
dimineața deschid bronhiile
să se facă lumină
să intre puțină apă
puțin aer
îmi aprind o țigară
îmi beau cafeaua
într-o liniște postdiluviană
ca un răsfățat al sorții mănânc
caviar toată ziua
seara adorm obosit printre solzii argintii
a doua zi
o iau de la capăt