Sub șalul de mătase
Un glas am auzit,
E rodul ce mă stoarse,
Cu greu te-am îmblânzit.

Curată nebunie a fost
Să mi te-nchini iubit-o
S-arunci cămașa fără rost,
Pe cuvertura ce am împărțit-o.

Acum vom crește împreună,
Ce-am zămislit cu foc,
În viața noastră cea diurnă,
El ne va găsi frumos loc.

Nu poți nicicând să ai,
Dacă nu ai puterea să dai.