Te zămislesc, femeie,
Cu mângâieli sculptată
Din sufletu-ți de fată
Menit ascuns să steie.

Și lacrima mea caldă
Þi-adânc pătrunde-n venă
Durerea lin ți-o scaldă
Iubirea mea perenă

De peste ani sortire
În freamăt de-așteptare
Suava ta privire
Tânjește-n alintare

Cu frământări tactile
Te plămădesc in gând
Iar flăcările ți-le
Ațâț cu dor flamând.


nota: rog a se citi si explicatia poeziei. o gasiti in "Michelangello"