… te rog
închide veioza de pe pardoseală
mă doare pasul din ritmul singular
printr-o țară cuminte cu copii
din liniște lucidă a becului economic
ce luminează trecerea imaginară
într-o singulară răscruce
tresar

învârte caierul cu genele plecate
și deslușește leacurile clorofilei
din cercul copacului secular
ce întârzie să lumineze întunericul
de la ora două
zero-zero minute
nouă secunde

iluzia încrustată se răzgândește
iar în nuanțele țesute
ultima oară își adună
în căușul palmele
setea
lacrima stinge incendiul
aprins de întuneric
de copilul ce se va naște
pe 1 iunie.