Stoarsă de puteri și de vlagă, precum o lămâie pentru limonadă,
Amestecată cu zahar și gheață...sunt numai bună de băut pe arșiță...
Eram destul de verde, dar ce conteză...dacă ziua cuiva acreala mea o-mprospăteză!?!

Cine mai are curaj a spune că să fii acru nu e bine?
M-aveți exemplu și pe mine, acum, în plină criză de miere de albine...
Of, și prietenii mei au fost storși, nu mai au pic de zeamă...
Acum suntem cu toții numai buni... de aruncat la ghenă...

Hm...ce miros plăcut și ce mireasmă...puțină mentă mă condimentează;
Curaj! Luați o-nghițitură...că nu e bine să vă plouă-n gură...
Așa mi-am încheiat misiunea de a mai răcori pe ici pe colo lumea...