eu nu iubesc ca ceilalți
arunc priviri din bucătărie spre blocul tău ca și cum aș arunca cu lopata pământ
e decembrie și marți
mă simt în cadă ca într-un ocean de celule
și deschid ochii la fund
ca să îmi văd tălpile picioarelor
mă scurg prin țevi și zâmbesc în fața ta la oglindă.

erai speriată rău când ai văzut furtuna
îmi dădeai ghionturi să pun hanoracul pe tine
eu îți făceam portretul
te sculptam cu caninii în carne
m-am îmbătat cu saliva ta de pe pernă-ntr-o noapte și-am avut un coșmar
cățăram garduri
și mi s-au sucit certitudinile:

pământul mergea pe tălpile mele,
apa sorbea din stomacul meu sucul gastric
celularul, vântul, clanța de la ușă
mă atingeau, cu apa eram deschis la cămașă
și noaptea își înfigea cazmaua în mine-
așa te iubeam eu.

eu nu iubesc ca ceilalți

cu cafeaua în mână îți prezic mâinile
îți aștern pe covor trupul ca pe o perdea pe un geam plouat,
te adulmec cu lăbile degetelor
și intru ca o seringă să-ți colectez sângele
ești bolnavă de 2 ani mă cauți și-acum te uiți mirată
ți-am spus,
eu nu iubesc ca ceilalți.