Din ochii cei deschiși spre mine
Izvor duios din zări răzbate,
Nestinse raze de lumine
Se-aștern vioaie peste toate.

Un roi de aripi crește-n zare-
Furiș, căci primăvara zboară-
Luntrașe sufletelor care
Elan iși iau perechi afară.

Tresar când mă privești șăgalnic,
Așa de drag’ a mea săiastră!...
Noian de flori urcând zburdalnic
Curând lăsăm în urma noastră.

Urcușul străjuit de stele
Þintește-mpărăția nopții,
Ea ne unește între ele,
Iar noi îi trecem pragul porții.