Și totuși ai plecat....
cu amar te-am petrecut la locul tăcerii
acolo unde
trăiesc
lacrimile, dar nu poate cânta
mierla
acolo unde
nu există sensibilitatea gândului
și nu râd copii
vii

În urmă am rămas
doar eu și praful străzii de la țară
singură
pe lume
și-am strâns la piept un pumn de amintiri
cenușa
zilelor de ieri
le-am înșirat pe masa timpului trecut
și-am plâns
cu dor

Parcă cu egoism au trecut
anii și-am învățat cum să accept
lipsa ta
locul pustiu
am înțeles că aveau nevoie de un înger în cer
iar pe pământ
de mine, care să fiu
mai mult decât biruitoare
prin Acela care
m-a iubit