Ochii oglindesc evidente amăgiri,
și-n culoarea lor mult prea rece,
produc doar tresăriri năuce.
Căzut și blând numai un vis,
vrea-n zadar să se ridice,
dar se înfundă încet în abis.

În vidul din priviri se decantează,
doar o iluzie prea infantilă.
Găsim în preajmă doar reproșuri,
ce nu au nimic cu bunătatea.
În cuibul lor obscur și indolent,
aștepți să apară-n prag dreptatea.

Minciuna instalată pe retină,
face cu ochiul nu prea discret.
Printre pleoape ți se scurge,
tăcerea încremenită și dureroasă.
Nu poți pe nimeni să dai vina,
că-n viață nu ai fost atlet.