Tu erai femeia-n negru
ce mergea atunci prin ploaie?
Nu-l tineai cumva de mana
si-l urai ca nu iti luase
un buchet de flori de paie?

Nici macar nu mai zambeai
cand te saruta pe-obraz
si-aveai ochii plini de lacrimi,
de rimel si de necaz.

Te tara pe strada-aiurea
si-ti spunea numai prostii
pe care le auzisei
ceas de ceas si zi de zi.

Nu-ncetase sa mai ploua
si aveai un pas pierdut...
Imi venea sa-ti spun vreo doua,
dar abia m-am abtinut.

Hai, te rog, spune-mi acum
- ca tot te-am oprit din drum -
Nu esti tu femeia-n negru
ce mergea atunci prin ploaie
si-arunca din ochi vapaie?

De ce taci? Nu vrei sa-mi spui?
Nu ti-am uitat ochii caprui
ce-si numarau in ceasul ala-l diminetii
lacrimile, pe Bulevardul Libertatii...


6.09.2000