Pleoapele tale imi amintesc de Pământ,
De dimineți călcate in clipe de lut,
Urmele tale purtate de vânt,
In amurg,imi amintesc de demult.

Umbra ta se ivește in nud,
De demult in pași e amurg,
Trupul tau pentru palme e crud,
Pe Pamânt il imbrac indelung.

Soaptele tale se aud dinspre vant
Purtate in șiruri,uitate in gând,
Dimineti furișate de zori pe Pământ,
Pe buzele tale le-ascund alergand.

Soapte se lasă pe pleoape in nuduri,
Urme de palme se calcă pe rânduri,
Amintiri atipesc răscolite-n amurguri,
Pe Pământ mă trezesc printre duhuri.