mi-e drag poemul ăsta că m-aș muta într-ânsul
ca un hulub ce doarme sub aripa maternă
visând că de la streșini o muzică eternă
îi va opri pe îngeri să-i podidească plânsul

pe bolovani desculță în apă pân' la brâu
mă curățește râul de toată-ncrâncenarea
prin gheața lui simt focul ce-mi arde-acum spinarea
și inima îmi bate în pietrele de râu

Geneza-aici e pură profan sunt numai eu
nemeritat mă umplu de toată-această fală
a munților și-a apei în hainele de gală
și mă visez la toate părtaș cu Dumnezeu