Aștept cu-nfrigurare să-mi răspunzi
La ultima dorință către tine,
Este tîrziu, nu mai am timp,
Dar nici puteri să văd unde te-ascunzi.

Am încercat în ultima scrisoare
Să explic tot, și bun, și rău, cum este,
E viața mea acolo, nu-i poveste
Și tot ce-am scris mă sfîșie și doare.

Și te-am rugat în clipa ce mi-e grea
Să îmi întinzi o mînă salvatoare,
Nu cer prea mult, un petec de scrisoare
Că mă-nțelegi, mai mult nici că aș vrea.

Și, liniștit că-s înțeles de tine
Pot aștepta senin îngerul morții,
Îi pot așterne flori în fața porții.
Să vină dar, aștept, acum mi-e bine.