singură sunt în vârtej și aiurea
râzând de legile nescrise-ale naturii
degetul lunii îmi bate în pleoape un semn

și nu știu cum noaptea atârnă ca merele
gândurile mele pline de ispită....

cineva conduce totul după bunul plac

pierdut nu în ani ci în realitate
timpul mă-nghite ca un pește uriaș