sînt epuizat
viața nu mă lasă să plămădesc
realitatea în vis în creierul meu
masochist se duc lupte morbide
pe care nu le înțeleg cum nici
tîlharul mîntuit n-a înțeles ce scrie
pe tăblița suspendată deasupra capului
hristic

copiii satului
se plimbă pe biciclete mountain-bike
eu am obosit să cred în puteri paranormale
deși cîteodată conștientizez o stare de
bine fragilă ca o bulă de săpun ce
se sparge cînd ți-e lumea mai dragă

prin mulțimea pestriță din times square
am urmărit un băiat cu cercel în
ureche și zîmbet malefic vroiam doar
să citesc ce scrie pe tăblița atîrnată
de ghidonul bicicletei
n-am reușit
s-a pierdut în mulțime
a rămas o frustrare lipsită de
importanță cred

intervine un porumbel alb
nu mă interesează aspectul oniric
și nici valoarea simbolică
vreau doar să-l prind și
să-i mănînc pieptul