primește-mă mamă la tine
de parcă n-aș fi domnișoară
mi-e dor de poveștile tale
când plouă și tună afară

pretinde că ești tot femeia
subțire cu ochii de miere
și coase-mi rochița de zână
în care mă duci la-nviere

frământă o pască măicuță
cu mâinile tale frumoase
și las-o-n ștergar să dospească
a Paște la noi să miroase

de-ai ști cum te am în cuvinte
și mamă și soră deodată
prietenul care nu-mi cere
nimic să-i întorc niciodată

primește-mă mamă și astăzi
așa cum sunt bună și rea
sunt toată în lacrimi la tine
de parcă n-aș fi fata ta

mamei mele, Roxana