Acum nu mă mai tem de venirea zorilor.
Am învățat să închid ochii
Înainte de sfârșitul visului
Și să mă cațăr mereu spre o altă poveste.
Mă tem acum de netrezire!
De starea de veghe la granița somnului.
Atunci defilează eșecurile neasumate,
Îmbrâncelile, scuipatul în obraz,
Piedicile însoțite de zâmbete dulci,
De fășărnicie.
Încerc să mai dorm dar mă sugrumă
Revoltele orelor de zădărnicie.
Dau să mă trezesc dar cad mai adânc.
Aștept să aud ceasul deșteptător
Să-mi confirme că dorm.
Mă tem acum de netrezire;
Nu mă mai tem de venirea zorilor.

Dan David, Los Angeles, 08-20-2005.