În chin mă sui, cu fiecare treaptă,
Scăpând picioru-n râpi mereu ascunse.
Străbat decis ținuturi nepătrunse
În care urlet crunt de lup m-așteaptă.

Vârfuri de brad, în bolți de nori împunse,
Abat privirea de la calea dreaptă
Și neștiută-mi este orice faptă,
Iar urme frânte nu-mi vor fi ajunse.

Nu văd pârâul. Nici nu-i caut boarea,
Gonit de șoimul vrerii din înalt.
Mă ard săgeți, mă-nvăluie vâltoarea

Strivind tăcute creste de bazalt,
Dar nici un strop nu-mi stinge-n trup ardoarea.
Până la cer a mai rămas un salt.


7 ianuarie 2006