Ce monoton
Cum țip-un ton
Autohton
De tren breton.

Plâng gări în drum.
Și-s nopți de scrum
Pătate-n fum.-
Ce decorum!

E râs obcen,
La geam, în tren,
Ca-n Paul Verlaine.

Și-n mine-un zvon,
Cum țip-un ton
Ca un tampon.

Și sar scântei-
Ca funigei.
Sunt ochii mei ?

Iași, 2-04-1916
B.Fundoianu
*

îți voi lua numele
cu împrumut
te voi purta în suflet
numai o zi
cu coroniță pe cap
tocmai la Tel Aviv...
prin toamna anului 2006!

o să-mi amintesc însă
că,
amîndoi ne-am descurcat binișor
la Liceul Națonal din Iași,
un fel de sală a pașilor pierduți
fiecare în alt timp
și alte gînduri.

un film derulat
prin amintiri paralele
în oglinzi concave:
daradaica
molcom molcom
cu trenul de Dorohoi
patru ore dus, patru ore întors
la rădăcinile noastre comune
mă ia cu somn!

bianca marcovici (C)