Portret de femeie

Uite-o femeie, Doamne, murdară pe picioare,
Ce vine de la țară, să-ți dea o sărutare!
Ea nu ți-a scris eseuri, nici versuri seci, cu cheie,
Îți dă în dar doar viața, și-un suflet de femeie!

Și vine de o viață, din satu-i de câmpie,
Murdară pe picioare, să se închine Þie,
Căci mila și iubirea-Þi, din pita ei, le știe,
Din țarina ce-o sapă, și-i dai icoana-Þi vie –

Ce scriitori se-nchină femeii, o icoană,
Prunc de la țară, mamă, bunică, rugătoare,
Așa cum îți sărută icoana Ta pe rană?
Și-atâta de murdară e, Doamne, pe picioare …

Încât privindu-i jegul, știu de ce Tu și sfinții
Spălați umili, în pace, picioarele femeii,
Și ea, curat, vă poartă izvoarele credinții,
În timp ce prea-curații, în Duhul, fariseii

Cu sila îÞi arată picioarele-i murdare
De vanitatea vremii…