te apropii de mine
încet să nu dea sângele pe afară
și să se facă inele de fum

mireasă a îngerilor fără aripi
îți aduni penumbra
și îi arăți cum
să se dea cu capul de toate nordurile-fiordurile
și să plângă păsări-păsări
peste ghenunchii mei cu vârfuri de piatră

îngenunchează în fața mea cu ochii
eu o să îmi încrucișez mâinile
(uf!cineva o să le descurce la nesfârșit...)
și întinde aripile
mai întâi spre iarbă
apoi cu gust de pământ

învățăm împreună cum se moare
a o mia oară
iară și iară
până când ușa dinspre în sus se va deschide
și vom sta cu picioarele atârnând spre lume

sângele ni se va scurge din tălpi
odată cu ploaia