plâng statui pe lângă ziduri moarte
e vremea de întuneric a străzilor
orologiul bate a tânguire
o ultimă damă de ne-consumație
alung-amintiri cu palme împreunate
doar felinarele strigă
doar felinarele

aruncă pisica moartă mai repede
caldarâmul cu preaplinu-i de sânge
rânjește spre toate nesoțiile
ce-și plâng iar necopiii
printre urme de soți
prea grăbite

nelumini sfâșiind întunericul
plouă din soare cu gheață
opriți-vă nu mai am aer
nu mai am corp nu mai am casă
cad umbre de rai
păstrați-mi un loc
locul din față