Deplină și albă,
noaptea va veni,
noaptea în care voi putea înțelege
tot ce nu a fost până acum înțeles,
aranjându-mi părul
în cioburile punctelor cardinale,
umbrele de parfum, crescute în urmă,
pe care
le-am frământat între nări,
apoi depărtările,
acele lungi depărtări, nestrăbătute niciodată,
apropiate de limita visurilor,
subțiri și roșii, ca un ochi obosind,
întors spre el însuși, spre somn,
noaptea aceea va veni,
noaptea în care
secunda va obosi
să mai fugă.