Cu cremene încinsă aș dizloca durerea,
Și-un alb mărgăritar l-aș ține strâns la piept.
Rătăcitor pe drumuri,neostoit de patimi,
Într-un târziu de toamnă pe tine te aștept.

De-ai fi o nimfă a mării mi-aș arunca privirea
Spre marea înspumată ce joacă-n ritm barbar.
Din scoici pietrificate ți-aș construi palate,
Din perle sidefii ți-aș face-un stăvilar.

Naiade grațioase pios să te-nconjoare,
Cu roze să-ți orneze părul diamantin,
Și așternutul moale cernut cu reci cristale
Să îl împodobească cu-n roșu baldachin.

Te-aștept ca o nălucă ce bântuie prin noapte,
O slabă pâlpâire prin neguri căutând.
Învăluită-n straie de pulbere stelară,
Spre mine să te-apropii feeric luminând.