Nu mă lăsa să dorm, trezește-mă!
Atunci când visez
vreau să fiu trează,
cu ochii deschiși spre
lumina albă a lunii,
cu mâinile perfect întinse.

Aprinde lampa,
visul meu se împlinește,
de-ai ști cât l-am așteptat!
Deschide repede fereastra,
dezleagă-mi aripile
și aruncă-mă spre cer.

Când mă întorc, deja obosită,
să te găsesc tot aici,
să-mi ștergi fruntea de suspine,
să-mi izbești de buze un zâmbet orizontal
ca o riglă gata să-mi măsoare
fericirea.

Când m-am întors
închide-mi ochii cu-n sărut
și-așază-mi cuminte inima vie
în mână...

Lasă-mă!

Până când dimineața-mi
intră în sânge
stinge-mi lampa din ochi
și toate coșmarurile apusului de lună.

Nu vreau să mai fiu trează
decât daca te vad apropiindu-te.