undeva un vânător ținea într-o mână luna
în alta o pușcă

plângătorii își puseseră
pelerinele de ploaie
când te-am luat așa cum erai
cu perdelele trase să vadă toată lumea
ținta piept numărul unu

vecinii mișunau disperați
erau nevoiți să își facă viața pachețele
și să plece fără măcar să apuce apocalipsa de un picior
nu era vina lor
eu mi-am luat jucăriile și am plecat

mergeam în pădurea unde apuneau căprioarele
de fapt erau trageri de noapte
și tu nu ziceai nimic

acolo te-am întins pe tot josul
pietrele îți lipăiau sângele
mai ceva ca părul coșmarurile

ai tras de pielea mea
și ai întins-o
până ți-ai acoperit
toate circumferințele cafe ole

auzeam în brațele noastre salve de tun
își găsiseră vecinii rostul

și noi sub lumina artificiilor
fugeam spre copacii
cu semne din naștere