în drumul mătăsii ieri-noapte
izvor mă strecuram să te-adap
dintre stânci în care soldat
migrator săpai orașul roz
de numai mie mi l-ai promis
undeva prin același vis


azi-noapte umblam cu o operație
ca o linie dreaptă orizontală sub
pleoapa ochiului drept și el de la
comisura căruia în jos o altă rană
cădea descusută într-un șapte pe
obraz cu plagă albă
nedurută


apelasem la cel mai bun
chirurg plastician așa se
face că nici pansamente
nu purtam


mâine-noapte, spuneam ieri
știind că vorbesc despre azi
te voi căuta bolnavă
cum mă mă arzi!
îmi vei fi întors spatele cetății
gomorei tale înflăcărate iar
eu am să-ți întorc până la cer
și înapoi de-atunci
un spate


adeseori în orașul roz
mă fac izvor
când plâng
când râd sunt
câmp


dar peste umăr nu privesc
niciodată
oh, nu sunt a sarei nepoată
avraam îmi e unchi
și lot îmi e tată