Merele din fructieră fac cu ochiul
culorilor din goblenul de pe perete,
brocarduri, mătase, cai înșeuați cu piele
și catifea, prinți, contese într-o scenă
de vânătoare tivită cu flori și ramuri,
lumina și ea trage cu ochiul prin geamuri,
merele roșesc de plăcere,
un domnișor călare sună cornul de vânătoare
ogarii gonesc vânatul, o ciută,
perdelele se umflă de-o boare,
amurgul cade pe acorduri din Scarlatti,
ce ți-ai putea dori în geana serii?!
cu timpul s-au uscat și fructele durerii,
doar cerul ca un ciob de oală-albastră
aleargă nori lăptoși de parcă-ar mulge vise.

Rămân cu amintirea viselor ucise.
Ghiciți-mi versul poeziei nescrise.