Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii!
Deși, nici ea, străină nu-i de asta,
Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii,
Din plin făcând să îmi atrag năpasta.

Ce e păcatul? Nu-i o adiere!
Deși zburând, cosițe înfioară,
Stârnind în mine gând de mângâiere
Și dor de-a reveni a câta oară.

Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia!
Deși, mereu, a fost și ea prezentă,
Încătușând cu nurii pe aceia,
Prea des cuprinși de patima ardentă.

Ce e păcatul? Eu sunt definiția!
Deși par absolvit de fericire,
Nu pot să-mi scot din gânduri superstiția,
Parfumului de floare din iubire.