Îți aduc scrisorile de 20 de ani...De doauăzeci de ani privesc pe sub fusta ta de femeie tânără.Uneori pe trepte primesc un pahar cu apă.E rece.Îl beau și plec.
Las plicul și plec. Așa în fiecare zi....și după douazeci de ani...mă inviți în sufragerie și mă întrebi dacă vreau să beau un pahar cu vin. Mă emoționez....și nu intru...dar eu iți las plicul și plec mai departe. A doua zi sosesc iar . În dimineața când tu dormi. Eu trec mereu...dar numai in somnul zilei.
Vești proaste!
De mâine poștașul e doar absența!

Merg și eu merg în sfârșit... spre acasă!
O femeie mă așteaptă în numele ei
Va naște-n curând primul nostru poem