Dacă prin nopți pierdute mă găsești,
Pe insula morții d-argint,
Cu sufletu-mi plin de venin.
Acum degeaba stăruiesti.
Când ochii-ți cantă și cu dor te mint,
Din nou mă strigi, nemuritor alint.
Și-n zori de zi de' mă găsești,
Sub a focului său raze,
Încununată iar cu el.
Netrecătoare zile în asfințit se duc,
Și plâng și salcii-n lumi cerești,
Și suflete ce-s prinse-n ale rugăciunii oaze,
ÃŽnvolburata de-a lui spirit vesel,
Alegorica-m fantasmă se pierde acum cu el.